Se pot asigura resursele de hrană pentru populația mondială, păstrând simultan ecosistemele și mediul natural?

Dezvoltarea unei agriculturii durabile în sisteme sensibile din punct de vedere ecologic este marea provocare a următoarelor decenii. Pentru a satisface nevoile umane de bază și pentru a îmbunătăți sustenabilitatea producției agricole, va fi nevoie de mai multe produse agricole şi forestiere, hrană pentru animale, fibre şi combustibil, care să fie obţinute de pe aceeaşi suprafaţă de teren sau chiar mai mică, cu o cantitate diminuată de nutrienţi şi apă, dar cu o distribuție și virulență a dăunătorilor și bolilor tot mai mari.

Agricultura actuală în ţările dezvoltate este foarte industrializată, bazându-se pe utilizarea sporită a inputurilor, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele. În ciuda nevoii critice de creştere a producției agricole și îmbunătățirii continue a practicilor de management, sistemele actuale nu sunt încă în „armonie” cu mediul, deoarece pot crea multe probleme ecosistemelor și comunităților umane. Generarea unor niveluri inacceptabile de deteriorare a mediului și problemele de fezabilitate economică sunt citate ca probleme cheie ale agriculturii intensive. Unele efecte specifice ale agriculturii industriale asupra mediului ar trebui îmbunătățite, şi anume deteriorarea solului, eroziunea, scăderea calității apelor de suprafață și a apelor subterane, reciclarea limitată a nutrienților, utilizarea excesivă a îngrășămintelor și pesticidelor, diminuarea biodiversității în cadrul sistemului agricol, atât în ceea ce privește varietatea culturilor semănate cât și a speciilor coexistente.
 

Ameliorarea culturilor și tehnologiile agricole moderne pot conduce la creșterea randamentului culturilor pe terenurile agricole existente. Ca urmare, se poate aduce o contribuție semnificativă la conservarea biodiversității prin crearea de genotipuri productive, tolerante la secetǎ, arșițǎ, boli și dǎunǎtori în vederea diminuării impactului încălzirii globale asupra agro-ecosistemelor, dar şi prin tehnologii adecvate care să conserve apa în sol şi să-l protejeze.
 

Prin organizarea conferinței “Gestionarea biodiversităţii genetice, prin ameliorarea plantelor cultivate şi aplicarea de tehnologii adecvate” de la începutul lunii iunie de la București, oamenii de știință au prezentat o viziune clară și multilaterală privind identificarea celor mai adecvate soiuri/hibrizi de plante, tehnologii și practici pentru dezvoltarea unei agriculturi durabile, dar capabilă să asigure menținerea echilibrului componentelor mediului.
 

Conferința a fost organizată de Academia Română, prin Institutul Național de Cercetări Economice “Costin C. Kirițescu” și Centrul de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică “Acad. David Davidescu”, Academia de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe Ionescu-Sișești”, alături de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea.

Pentru mai multe amănunte accesați: https://www.incda-fundulea.ro/ .